Omul împotriva naturii

Ieri am mers la grădina zoologică, noi și jumătate de oraș, desigur. Am fost totuși inspirată să mergem după ora 16, când s-a mai risipit puhoiul de lume pe la terase, să se îndestuleze cu mici. Fac o paranteză să precizez că mi-e milă de animalele acelea care adulmecă toată ziua miros de mici și grătar…sau poate că ele preferă cărnița crudă?! Și care animale, în loc să vadă sălbăticie când ies din vizuină, văd balconurile blocurilor construite gard în gard cu ele. Ieși pe balcon să întinzi rufele și vezi o zebră. Superb! Închid paranteza.

Căldura fiind mare, animalele se ascundeau în culcușurile lor, la umbră, spre nemulțumirea unui nene care se plângea unui gardian, nu departe de urechile mele:

Nenea: – Să existe, dom’le, un sistem de avertizare sonoră care să scoată animalele din cuști când sunt vizitatori. Păi ce? Eu am plătit 100 de lei să văd pomi?

Gardianul (umil): – Și eu ce vină am?

Nenea: – Păi să spui mai departe la șefii matale!
Gardianul (ridicând din umeri a neșansă): – O să le transmit…
Problema care era de fapt? Nesuferiții de lupi! Leul se tolănea la soare, ursul tocmai făcuse o baie iar celelalte animale și păsări defilau țanțoș prin fața mulțimii curioase. Nenea mai văzuse păuni și ponei la viața lui, dar nu și lupi. Iar el a plătit bilet, deci să facă bine managementul să scoată și lupii din văgăuna în care își fac siesta!
Probabil domnul a trăit în America, unde oamenii sunt capabili de cele mai absurde reclamații, cum ar fi prezența soarelui pe cer pe perioada croazierei pe mare. Nu e soare? Facem o plângere că vrem banii înapoi!

Să ni se dea, să ni se facă, că doar am dat bani!


1 thought on “Omul împotriva naturii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *