Adevăr sau provocare

Și voi vă învățați copiii să nu mintă (deși ar trebui să fie pregătiți și pentru minciuni), să fie corecți (deși nu toți vor fi corecți cu ei), să se exprime liber indiferent de consecințe și să-și susțină punctul de vedere?

Ei, aici voiam să ajung, pentru că am identificat o situație care a îmbinat exprimarea liberă cu adevărul care a trebuit spus.
Dacă adulții au dezvoltat de-a lungul vieții capacitatea de a aprecia când și ce să spună (mă rog, doar unii dintre ei), copiii nu au portiță între creier și laringe, astfel că tot ce gândesc glăsuiesc și scuipă afară printre roțile de la karturi de data aceasta.

Băiatul întreabă instructoarea de karting: – Și? Conduc bine?

Ea, încurajându-l și vrând să-l învețe lecția subînțelesului: – Ce întrebare e asta? E ca și cum te-aș întreba eu “sunt frumoasă?”
El tace, neînțelegând dacă ea chiar așteaptă un răspuns.
Ea, provocându-l curioasă: – Ei? Ia spune! Sunt frumoasă?
Băiatul rușinat, cântărind răspunsul corect: – Păi…cum zici tu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *