Furculision, sau engleza pe înțelesul tuturor

 

În mai toate orașele din sudul Franței există câte un carusel minunat din care răsună chiotele de veselie ale copiilor, fiecare bucurându-se și exprimându-se pe limba lui.

Fiind în Avignon, le-am făcut copiilor mei pe plac și m-am amuzat văzându-i cum aleargă ba la căluți, ba la caleașcă și apoi în leagăne și în mașinuțe de pompieri, neputându-se hotărî care le place mai tare.
Atracția caruselului era totuși o ceșcuță care se rotea în mers și în care, la un moment dat, s-au așezat două fetițe blonde cu evident accent britanic, care m-au întrebat dacă nu vrea cea mică a mea să li se alăture. Am întrebat-o pe ea, a zis că da, și mutarea a fost făcută, după care le-am propus să îi facă loc și fratelui ei mai mare. Caruselul a pornit cu ei patru învârtindu-se amețitor în ceșcuța minunată, iar de fiecare dată când treceau prin fața mea auzeam frânturi din dialogul lor, parcă rupt din filmele cu Stan și Bran.
Niciunul din copiii mei nu vorbește engleză, dar cu toate acestea în ceșcuță era o hlizeală contagioasă.
La una din ture am auzit fetițele care îi întrebau răspicat “how old are you?”, ca și cum cuvintele silabisite erau mai de înțelesc iar ai mei se uitau unul la altul întrebători și ridicau din umeri. Nu știu ce limbaj al semnelor a avut loc până când au trecut iar prin fața mea, că l-am văzut pe băiatul meu bătându-se cu pumnul în piept precum Tarzan și arâtând cei cinci ani pe degetele celeilalte mâini ridicate în sus, după care a înghiontit-o pe soră-sa și a arătat doar două degete.
S-au pus toți pe râs, că doar de acum se înțelegeau, iar când caruselul s-a oprit băiatul meu a venit într-un suflet la mine și mi-a zis:
– Mami! Ai văzut? Am vorbit engleză!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *